Esti puternic.Sunt puternica.Pentru ca vreau si pot.

De la viata pe care o traim ne putem astepta la multe lucruri,chiar foarte multe,placute sau mai putin placute.
A fii puternic! O propozitie care poate fi greu explicata si greu inteleasa.
Pot spune faptul ca am ajuns la acel punct numit''putere'' deoarece viata mi-a aratat pana in momentul de fata toate partile ei,rele.Doar prin aceste puncte putem sa devenim niste oameni mai puternici si mai increzatori in noi insine,la fel cum am devenit si eu pe parcurs deoarece am fost slaba,am cazut,am fost bombardata cu vartejuri de ura,neincredre,tradare si dezamagire.Care doare cel mai tare? Pot spune ca toate in aceiasi masura.

Ma simt puternica deoarece am avut puterea sa ma ridic singura pe picioare atunci cand eram la pamant,cand sufletul imi era ingenuncheat si inima impietrita.Ma simt puternica deoarece am renascut a doua oara,din propria cenusa.M-am ridicat desi nu aveam nici un motiv ca sa o fac.Insa am zis ca viata este mult prea frumoasa sa traiesti pe chip mereu cu tristete si dezamgire,ca sunt o mie si una de motive ca sa zambesti,ca fericirea mea nu depinde de nici o persoana,doar de mine insumi si in viata trebuie sa iei mereu partea plina a paharului,deoarece asa ne este ea data,astazi cazi,maine te ridici,iar atunci cand te ridici esti parca mai puternic si mai increzator,resemnandu-te cu gandul ca neplacerile vietii sunt firesti si fac parte la un moment dat din viata fiecaruia dintre noi,iar ele trebuie acceptate si tratate ca atare.Dar apoi m-am gandit si am stat sa reflectez si am ajuns la concluzia ca toate aceste piedici ne sunt date pentru a forma omul din noi,omul care vom deveni si ca fara toate acestea nu aveam caracterul de piatra care probabil il am acum.Spun probabil deoarece nu pot spune faptul ca sunt in totalitate puternica.
Sunt puternica deoarece chiar daca am plans 1,2,3,4,5,6 nopti la rand am avut puterea sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe fata,chiar daca acel zambet tamp nu reflecta deloc ceea ce era in interiorul meu,amaraciune,singuratate si nu in cele din urma dezamagire.Dezamagire deoarece nu puteam sa fac mai mult si mai multe pentru binele meu,nu stiam si poate nu puteam.Imi repetam in nenumarate randuri ca tot ceea ce s-a intamplat s-a intamplat doar din vina mea.Insa toate astea mi-au fost date cu un scop bine intemeiat.Cum ar fi daca de fiecare data cand am cadea,am lasa ca durerea sa isi puna amprenta asupra noastra?Am fi niste oameni mult prea tristi si mult mai impovarati cu cicatrici atat pe fata cat si in suflet.Cu fiecare cadere avuta am invatat sa fiu mai puternica,sa reinviu si sa o iau de la capat in urmatorul moment,minut,urmatoarea ora si zi,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum totul s-a sters si s-a evaporat si nu a mai ramas nimic...doar fum.Mult fum.


Au fost piedici,lovituri puternice in inima si in suflet,care probabil vor ramane acolo toata viata,sau poate timpul...timpul le v-a ajuta sa se refaca,sa se cicatrizeze deoarece IERT DAR NU UIT!,deoarece am suflet,imi pasa si ma doare! Viata are reguli ciudate iar noi suntem doar niste pioni si niste actori care ne jucam rolul asa cum putem mai bine.
Sunt puternica deoarece oricat de mult m-ar durea am ambitia si vointa sa zambesc mai mereu,deoarece au fost momente cand sufletul era jos jos jos insa zambetul meu era sus de tot.Sunt puternica deoarece raman calma si in cele mai dificile si grele momente.
SUNT PUTERNINCA PENTRU CA VREAU SI POT!