Craciunul.O sarbatoare care ne bucura inimile si sufletele de fiecare data cand ne gandim la ea.O sarbatoare atat de minunata pentru cei care chiar stiu sa se bucure de ea.Pentru mine Craciunul inseamna familie unita,prieteni apropiati,cadouri,miros de prajituri si mancaruri traditionale si multa bucurie.Dar parca aceasta minunata sarbatoare isi pierde farmecul cu fiecare an ce trece,lasand in urma doar amintirile aniilor trecuti incarcati cu multe momente de neuitat.Imi aduc aminte cand eram copil,eram cea mai fericita pentru ca ma duceam la colindat si puteam sa impartasesc colindul atator oameni,insa eram si mai fericita cand stiam ca o sa adun ceva bani in pusculita mea mica.Impodobirea bradului alaturi de mama la fel,un moment unic in fiecare an,care aducea mereu cate ceva nou.Era un sentiment care imi bucura inima si care ma facea sa traiesc sarbatoarea Nasterii Domnului la cote maxime.Miros de brad,colindatori batand la usa din minut in minut si multa armonie,decorul perfect pentru sufletul fiecarui om.Nu stiam deloc ce inseamna grija,necazul,rautatea,ura,invidia.Stiam doar ca era o lume perfecta si ca eu traiesc in aceea lume perfecta,in micul meu globulet.
Insa acum,sarbatoarea Craciunului parca imi lasa un gust amar.De ce? Pentru ca poate sunt singura.Chiar daca am prieteni care sunt dispusi sa fie alaturi de mine tot singura ma simt.Simt ca nu am pe nimeni si nimic,chiar daca am totul.Poate si tu simti la fel.De ce? Pentru ca inca poate nu ti-ai gasit sufletul pereche.Sufletul cu care sa impartasesti momentele minunate ale acestei sarbatori.Oricat de implinit ai fii stii ca lipseste un lucru care te face incomplet.Insa asa este viata si trebuie sa o acceptam.Dar nu ma plang,nici tu nu ar trebui sa faci asta.Chiar daca ne lipseste acest lucru nu este nimic de condamnat si nu trebuie sa te ingrijorezi,pentru fiecare este pus cate ceva deoparte.Tot ce trebuie sa faci este sa fii increzator in propriile forte si sa te gandesti ca acolo sus o stea este a ta si este tinuta bine la adapost.E perioada anului in care trebuie sa ierti toate greselile care te-au facut sa suferi,sa ierti oameni care poate nu merita nici salutul tau,sa ierti din toata inima pe cel care ti-a gresit cel mai tare si care poate chiar''te-a ucis'' cu atata rautate,sa ierti neconditionat.Doar in acest fel vei putea sa intampini sarbatoarea Craciunului cu inima impacata stiind cu siguranta ca ai facut ceea ce este mai bun,deoarece asa cum Dumnezeu ne iarta noua pacatele asa si noi trebuie sa ii iertam pe cei care ne-au gresit.
Sa nu uitam si sa ii scriem Mosului cel darnic.Ceea ce ii cer eu este multa iubire,multa rabdare ca sa trec peste toate obstacolele care ma incoltesc la fiecare pas,multa putere ca sa iert,speranta,sa ma faca un om mai bun ,mai puternic,sa nu mai fiu atat de naiva,sa nu imi mai pese atat de mult,pentru ca uneori atunci cand iti pasa prea mult nu reusesti decat sa te distrugi pe tine,facand ca fiecare vis sa devina un cosmar si sa imi dea multa sanatate si putere sa ma bucur alaturi de familia mea si de prieteni de momente speciale si sa nu ii dezamagesc niciodata,chiar daca asta e imposibil,sa ii fac fericiti si mandrii de mine si sa am multa vointa ca sa infrunt fiecare piedica scoasa in cale.Si multa liniste sufleteasca.E tot ce imi doresc!
Craciunul este atat de minunat daca ai cu cine sa il impartasesti,fie prieteni,familie sau persoane dragi sufletului tau.Cum se spune''De Craciun fii mai bun''.Sunt perfect de acord cu aceasta zicala,de Craciun sa fim mai buni,mai iertatori,sa daruim iubire neconditionat oricui credem ca merita asta,sa daruim un zambet,o imbratisare, sa ne respectam aproapele si sa avem foarte mare grija de sufletele noastre,care sunt cea mai pretioasa si valoroasa comoara pe care poate sa o aiba un om,pentru ca daca il strici nu o sa mai primesti niciodata unul nou inapoi,de aceea trebuie sa fim foarte grijulii cu el si sa il pastram intr-un loc ferit de ura,invidie ,venin si rautate.
Sa ne bucuram impreuna de un Craciun cat mai fericit care doar cu ajutorul fiecaruia dintre noi poate sa fie unul perfect si lipsit de griji si sper ca Craciunul sa ne gaseasca pe toti cu inimile impacate si cu amprenta iertarii pe chip.
CRACIUN FERICIT TUTUROR!
De la viata pe care o traim ne putem astepta la multe lucruri,chiar foarte multe,placute sau mai putin placute.
A fii puternic! O propozitie care poate fi greu explicata si greu inteleasa.
Pot spune faptul ca am ajuns la acel punct numit''putere'' deoarece viata mi-a aratat pana in momentul de fata toate partile ei,rele.Doar prin aceste puncte putem sa devenim niste oameni mai puternici si mai increzatori in noi insine,la fel cum am devenit si eu pe parcurs deoarece am fost slaba,am cazut,am fost bombardata cu vartejuri de ura,neincredre,tradare si dezamagire.Care doare cel mai tare? Pot spune ca toate in aceiasi masura.
Ma simt puternica deoarece am avut puterea sa ma ridic singura pe picioare atunci cand eram la pamant,cand sufletul imi era ingenuncheat si inima impietrita.Ma simt puternica deoarece am renascut a doua oara,din propria cenusa.M-am ridicat desi nu aveam nici un motiv ca sa o fac.Insa am zis ca viata este mult prea frumoasa sa traiesti pe chip mereu cu tristete si dezamgire,ca sunt o mie si una de motive ca sa zambesti,ca fericirea mea nu depinde de nici o persoana,doar de mine insumi si in viata trebuie sa iei mereu partea plina a paharului,deoarece asa ne este ea data,astazi cazi,maine te ridici,iar atunci cand te ridici esti parca mai puternic si mai increzator,resemnandu-te cu gandul ca neplacerile vietii sunt firesti si fac parte la un moment dat din viata fiecaruia dintre noi,iar ele trebuie acceptate si tratate ca atare.Dar apoi m-am gandit si am stat sa reflectez si am ajuns la concluzia ca toate aceste piedici ne sunt date pentru a forma omul din noi,omul care vom deveni si ca fara toate acestea nu aveam caracterul de piatra care probabil il am acum.Spun probabil deoarece nu pot spune faptul ca sunt in totalitate puternica.
Sunt puternica deoarece chiar daca am plans 1,2,3,4,5,6 nopti la rand am avut puterea sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe fata,chiar daca acel zambet tamp nu reflecta deloc ceea ce era in interiorul meu,amaraciune,singuratate si nu in cele din urma dezamagire.Dezamagire deoarece nu puteam sa fac mai mult si mai multe pentru binele meu,nu stiam si poate nu puteam.Imi repetam in nenumarate randuri ca tot ceea ce s-a intamplat s-a intamplat doar din vina mea.Insa toate astea mi-au fost date cu un scop bine intemeiat.
Cum ar fi daca de fiecare data cand am cadea,am lasa ca durerea sa isi puna amprenta asupra noastra?Am fi niste oameni mult prea tristi si mult mai impovarati cu cicatrici atat pe fata cat si in suflet.Cu fiecare cadere avuta am invatat sa fiu mai puternica,sa reinviu si sa o iau de la capat in urmatorul moment,minut,urmatoarea ora si zi,ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cum totul s-a sters si s-a evaporat si nu a mai ramas nimic...doar fum.Mult fum.
Au fost piedici,lovituri puternice in inima si in suflet,care probabil vor ramane acolo toata viata,sau poate timpul...timpul le v-a ajuta sa se refaca,sa se cicatrizeze deoarece IERT DAR NU UIT!,deoarece am suflet,imi pasa si ma doare! Viata are reguli ciudate iar noi suntem doar niste pioni si niste actori care ne jucam rolul asa cum putem mai bine.
Sunt puternica deoarece oricat de mult m-ar durea am ambitia si vointa sa zambesc mai mereu,deoarece au fost momente cand sufletul era jos jos jos insa zambetul meu era sus de tot.Sunt puternica deoarece raman calma si in cele mai dificile si grele momente.
SUNT PUTERNINCA PENTRU CA VREAU SI POT!
Zambeste oricui,oricum ,oricand.Un zambet ,nimic mai mult poate sa ne transforme pe noii oamenii in niste fiinte mult mai gingase decat suntem.Trebuie sa stim sa avem si sa purtam mereu un zambet ascuns in inima pe care sa il oferim persoanelor dragi si persoanelor care chiar merita...Dar oare e bine sa gandesti asa,doar persoanelor dragi? Cu siguranta nu.Trebuie sa oferim un zambet oricui ne iasa in cale,fara motive si intentii,unui strain,unui copil,unei flori,unui sarac sau unui bogat.
Ai surprins vreodata zambetul unui copil?
Ai surprins puritatea si gingasia cu care ofera acel zambet? Daca da sunt sigura ca acel zambet te-a facut poate pentru un moment sa reflectezi asupra vietii,asupra lucrurilor rele care nu ne lasa sa fim fericiti in totalitate si ti-a dat poate o atitudine pozitiva asupra vietii.Asupra lucrurilor din viata care trebuie sa fie tratate ca atare,deoarece oamenii din ziua de azi uita sa mai fie copii,sunt prea preocupati de grijile lor permante,sunt stersi,tristi,prea stresati si prea morocanosi,persoane care au uitat sa ofere un zambet neconditionat...trist foarte trist.Zi de zi intalnim persoane pe strada care parca nu au nici un chef de viata si care traiesc intr-o monotonie si rutina permanenta,oferindu-le zambetul nostru poate vom reusi pentru cateva momente,secunde,minute sau ore sa ii facem mult mai fericiti si mai increzatori in propriile forte.
Un zambet cat de mic poate produce efecte atat de mari si
binefacatoare sufletului nostru si a persoanelor din jur.Un zambet inocent,trecator care pur si simplu ne poate readuce la viata deorece zambetele sunt create pentru a imprastia si reflecta multa fericire.
Chiar si atunci cand esti trist si debusolat trebuie sa stii sa ai ascuns un zambet in inima si in suflet pe care sa il folosesti si sa il imprastii in jurul tau.
Timpul trece atat de repede incat nici nu ne dam seama cand s-a scurs atat de mult.Parca doar ieri eram copii,iar singura noastra grija era sa alegem cu ce jucarii sa ne jucam iar acum ca printr-o minune am ajuns adulti.Prea ocupati,prea stresati si intr-o continua alerta si goana dupa bani,prieteni si...dragoste.
Timpul...ca o gheara care ajunge sa cuprinda totul si ce e bun si ce e rau iar intr-un final ne dam seama ca un simplu''mai tarziu'' devine fara sa vrem''prea tarziu''.Trebuie sa traim momentele vietii asa cum ne sunt ele date,fara sa ne mai gandim la viitor,trebuie sa actionam in voia sortii nu impotriva ei,deoarece toate lucrurile in viata se intampla cu un scop bine intemeiat si nu sunt deloc intamplatoare.
Pe parcursul vietii mi-am dat seama de multe,multe greseli si sanse ratate care m-au facut la un moment dat sa sufar deoarece toti avem tendinta sa lasam lucrurile pe mai tarziu,pentru un moment mai potrivit...insa cu timpul realizam ca acest moment potrivit nu v-a mai veni niciodata,lasandu-ne pe fete doar amprenta timpului si a regretului in acelas timp.
De ce mereu avem tendita de a lasa lucrurile pe mai tarziu...fara sa actionam la timpul potrivit? Deoarece oameniilor le este frica sa faca un simplu pas,sa actioneze cum le spune inima,insa nu au puterea necesara sa o faca...poate din cauza fricii,din cauza esecului sau din cauza dezamagirii...Da...e un lucru cat se poate de firesc,insa nu putem sa lasam sa se scurga viata pe langa noi atat de repede,trebuie sa facem totul pe moment dar si cu cap ,pentru ca in final sa nu regretam niste lucruri care ar fi putut sa ne faca fericiti si poate chiar impliniti.Viata nu este facuta doar din lapte si miere ci si din maracini si buruieni deoarece timpul e o iluzie si nu trebuie sa te lasi dus de sarpe fiindca uneori e o dreapta alteori se strange.
In acelasi timp timpul poate fii si o mlastina dar si un curcubeu deoarece putem sa luam decizii pripite care nu duc nicaieri decat la un drum inchis si decizii bune care ne duc pe culmea fericirii si pe un drum plin de surprize placute.
Mai putem spune si faptul ca noi oamenii avem tendinta de a lega trecul cu viitorul,sa facem comparatii si sa ne gadim ca poate era mai bine atunci decat acum insa este dificil sa traiesti in prezent,ridicol sa traiesti in viitor si imposibil sa traiesti in trecut deoarece nimic nu este mai indepartat decat minutul care tocmai a trecut.
•Franta este a cincea tara din lume in privinta traficului aerian intern si international.Compania Air France asigura legaturile dintre Franta metropolitana si celelalte tari din lume.Traficul intern si zborurile catre unele destinatii europene sunt asigurate de mai multe companii,printre care,Air Inter.
Parisul este a doua placa turnata aeriana e Europei(dupa Londra).Cele doua aeroporuri din apropierea capitalei,Orly(la 12 km,spre sud) si Roissy-Charles-Gaulle(la 9 km,spre nord),sunt legate de Paris printr-o retea de autostrazi,precum si prin RER(Reseau express regional)
•La France est au cinquieme rang dans le monde pour son trafic aerien interieur et international.La compagnie Air France assure les relations entre la France metropolotaine et l'etranger.Les liaisons interieures et certaines destionations europeennes sont assurees par plusieurs compagnies,dont Air Inter.
Paris est la seconde plaque tournate aerienne d'Europe,apres Londres.Les deux aeroports de la region parisienne,Orly(12 km au sud de la capitale) et Roissy-Charles-de-Gaulle(9 km au nord),sont relies a Paris par un reseau d'autoroutes ainsi que par le Rer.
Si va intalniti dupa atata timp,din pura intamplare sau...e doar mana destinului.Va priviti ca doi straini in ochi ca si cum niciodata intre voi nu s-a intamplat nimic.Ritmul inimii parca incepe sa bata din ce in ce mai tare de fiecare data cand va intalniti.Fara sa vrei simti parca fiecare bataie de inima ce bate in pieptul lui.Ai vrea sa-i spui multe...foarte multe,insa simti o retinere interioara care parca nu te lasa sa actionezi in voia ta.Parca iti vin in minte momente si gesturi mirifice care au ramas nestinse in sufletul tau plapand.Ai vrea sa-i reprosezi, sa-l criti si sa il 'calci in picioare' insa nu ai puterea necesara care sa iti permita sa faci acest lucru.Amintiri,gesturi,mangaieri,soapte la ureche,momente de neuitat frumoase(sau mai putin frumoase),imbratisari,saruturi,poate ura,poate ceva remuscare,sau poate regrete...dar nu,nu ai voie sa ai regrete,nu ai voie sa iti ineci sufletul patimas in rauri de regrete si de tristete.Toate aceste cuvinte sunt strans legate de aceiasi persoana,care iti face inima sa bata cu putere la fiecare revedere,insa realizezi faptul ca acum sunt imposibile si nu mai ai parte de ele.Amintiri frumoase,bune sau urate au facut parte din viata ta,scrise cu inima si sufletul amintiri care nu le vei putea sterge vreodata,pentru ca...asa este dat sa fie.Mana destinului va aduce iar si iar impreuna,unul langa celalat,suflet langa suflet si inima langa inima.
Singuratatea este lucrul de care fiecare om in parte se teme,eu cu atat mai mult.Nimeni in aceasta lume nu isi doreste sa fie singur,doreste sa aiba macar o persoana care sa ii fie alaturi si la bine si la rau.Doar gandindu-ma la singuratate ma iau fiori reci pe sira spinarii.''Singuratate''.Un cuvant atat de comun dar atat de neplacut si infiorator,un cuvant care nu ar trebui sa se numeasca cuvant.Dar chiar daca nu dorim acest lucru trebuie sa il acceptam deoarece v-a face la un moment dat,parte din viata noastra,cu sau fara voia noastra.Viata oricum ar fi ea de buna si de mare ne v-a da tuturor sansa de a rosti si de a simti acest cuvant ingrozitor.
Traim cu toti momente frumoase,alaturi de persoane dragi si fiinte iubite,insa suntem constienti si de faptul ca aceste minunate clipe de extaz nu vor tine la nesfarsit.Iar seara...Seara? Suntem doar noi,cu noi insine,cu vesnicele intrebari,fara eternele raspunsuri.In acele momente simti cu adevarat ca nu e nimeni langa tine,nu are cine sa iti spuna o vorba buna sau blanda sau cine sa te sustina.Simti cum toata lumea ti-a intors spatele,incerci sa dormi dar totul e in zadar,iti vin in minte fel si fel de lucruri de intamplari pe care mintea nu le poate lasa sa doarma,iar melancolia te stapaneste prin toate partile corpului.Realizezi ca esti singur.Singur fara nici un ajutor.Singur...cu propriile ganduri si imaginatii.Singur si trist...ca un capac care stie ca urmeaza sa fie taiat.
Atunci realizezi ca ai nevoie de cineva langa tine,de cineva si de acel ceva care parca te face sa fii incomplet,ceva care familia si prietenii oricat ar incerca sa iti ofere nu vor reusi niciodata.Ai nevoie de o imbratisare,de un sarut,de cuvinte soptite la ureche in taina,de zambete patimase si sincere pe care doar o persoana poate sa ti le ofere.Desi stii ca ai nevoie de ''acel ceva'' ignori sa crezi si vezi ca iti lipseste.Stai doar tu in singuratatea ta iar zilele trec usor pe langa tine si tu odata cu ele.Iar intr-un final vei spune:Ce am realizat eu defapt cu adevarat pana acum in aceasta lume?
Despre mine nu sunt foarte multe de spus,dar o sa incep prin a spune sa sunt o fire foarte ambitioasa! Imi place foarte mult sa citesc carti interesante si care imi atrag atentia,sa dansez si sa rad cu lacrimi,ca oricare alta persoana.Sunt prietenoasa cu persoanele care cred eu ca merita atentia mea,iar pe cealalta parte sunt poate indiferenta si nepasatoare fata de anumite persoane,cu care cred ca nu as avea nimic in comun si de discutat.Imi plac persoanele sincere,prietenoase ,care imi inspira incredere si de la care ai ceva de invatat.Nu imi plac persoanele false care in fata iti spun ceva si pe la spate nu fac altceva decat sa te barfeasca si sa te ia in ras.Imi place sa am persoane in jurul meu care simt ca ma iubesc cu adevarat,tocmai de aceea imi aleg prietenii cu foarte mare atentie.
Sunt uneori incapatanata si poate chiar si egoista desi nu as vrea,fac poate uneori asta fara sa imi dau seama si fara intentie.Pastrez amintirile frumoase din viata si tot ceea ce e bun iar amintirile urate le inchid intr-un cufar cu o cheita cu speranta ca nu se vor mai intoarce niciodata in viata mea,de aceea trec foarte repede peste problemele vietii si sunt mai mereu optimista.Spun ''mai mereu'' deoarece fiecare dintre noi are momente de declin si chiar daca pe moment simti ca nu poti face nimic cu trecerea timpului am invatat faptul ca' cu multa rabdare poti trece peste toate.Plang extrem de rar,iar daca chiar plang inseamna ca mii s-a intamplat ceva ireversibil.
Poate ar fii mai multe de zis despre mine,insa ma rezum deocamdata doar la atat!
